DANU FROM HAPPY LIFE シ

              * Romanie fa-ti vocea auzita .!. * Conversații si întrebari ?  #danuromania nascut roman get pe get !!! 'Mulțumesc doamnelor și domnilor din viața mea care au crezut în mine și m-au ajutat să fiu eu. Mulțumesc cu plecăciuni ! Mulțumesc tuturor care m-ati cunoscut exist pentru dumneavoastră ați scris despre traseul meu și ați avut grijă de traseul meu prin această lume. Romania ia atitudine si fa-ti vocea auzita Impreuna vom porni la drum cu incredere Romane întotdeauna alege corect, indiferent de interese romanul mereu va alege ce i se potriveste !  Fericire si prosperitate asta ne uneste in viata pe asta ne bazam asta ne ghideaza in viata Romania stat non-negociabil  Noi respectam valorile fundamentale, onoare demnitate respect, traditie pe asta ne bazam pe asta ne ghideaza viata in societate in viata de zi cu zi. Rapizi simpli si fara efort experimenteaza...Tara Romaneasca "Trezeste-te Tara" ,,Priveste-ti primare, batran...

 ^^ Anunț important.  Am citit în stele că va fi bine. Nu vă îngrijorați  Dacă  nu plouă sigur va fi soare. Dacă plouă  Vă luați umbrelă sau...vă faceți din suflet. Nu stați în umbră  Poate vă caută norocul și nu știți pe  unde. Fiți vizibili. #Noroc <cauză ><efect Aveți grijă să nu lăsați pe nimeni să vă stingă lumina, sau...să o dați singuri. Da, desigur, dar din dar se face Rai , depinde cu ce mână dai. Chiar și drumurile către iad au fost pavate cu intenții bune. Kiss pe suflet^^ © - Facebook

  " Amurg de vară Agățându-mă de cămașa mea de noapte  Mă trag desculț din pat Respira Ultimele sufluri de libertate Înainte de a mă îndrepta din nou La noua comandă La urma urmei, sunt deja complet scufundat înăuntru  Magia haosului meu Dependent de zile lungi  De mare și cer Pentru zilele goale De scufundări fără sfârșit măgar Soarele de la sfârșitul lunii august Dependent de atingerea expusă de valuri revărsate De pe plaja însorită La infinit Înghițit împreună cu mine În nimicul și nimicul Chiar înainte Care noaptea târziu Lumea se va agăța de mine Fața lui posomorâtă În întunericul spart Și mi-a strigat la ureche "Femeia nopții- Ridică-te deja». " © גלי_של_הלילה

PRIMA MENȚIUNE A RANGULUI DE SPĂTAR (10 iunie 1414), în Țara Românească, adică șef al armatei, între aceștia, de-a lungul timpului, și un poet, Ion (Ienăchiță) Văcărescu, despre care am scris pe larg în monografia dedicată fiului Alexandru (Alecu) Văcărescu în anul 2015. ION VĂCĂRESCU: AMĂRÂTĂ TURTUREA (o poezie de pus în legătură cu moartea primei ori celei de-a doua soții) Amărâtă turturea Când rămâne singurea, Căci soţia şi-a repus, Jalea ei nu e de spus. Cât trăieşte, tot jeleşte, Şi nu se mai însoţeşte, Trece prin flori, prin livede, Nu să uită, nici nu vede. Trece prin pădurea verde Şi să duce, de se pierde; Zboară, până de tot cade, Dar pre lemn verde nu şade. Şi când şade câteodată Tot pre ramura uscată; Umblă prin dumbrava-adâncă, Nici nu bea, nici nu mănâncă. Unde vede apă rece, Ea o turbură şi trece; Unde e apa mai rea, O mai turbură şi bea. Unde vede vânătorul, Acolo o duce dorul, Ca s-o vază, s-o lovească, Să nu se mai pedepsească. Când o biată păsărică Atât inima îşi stri...

 „ Să nu alegi să faci rău, chiar dacă ai fost rănit. Lasă răul să se ducă, iertarea îți va aduce liniște.  Să nu spui cuvinte grele, chiar dacă ți se par meritate și perfect adevărate. Ecoul lor se stinge greu. Rănind un suflet, vei purta povara durerii lui.  Să nu îți lași frustrarea să se reverse pe oamenii dragi. Oricine are dreptul de a fi trist, supărat și nervos, dar nu vom găsi niciodată liniște furând liniștea altcuiva. Să nu ții minte răul. Și nici pe omul care ți l-a făcut. Vei zbura mai ușor, fără ca apăsarea dezamăgirilor să-ți îngreuneze aripile.  Să uiți. Și să-ți amintești doar binecuvântările din viața ta: zilele și clipele care trec și adaugă rost vieții. Oamenii și bucuria. Toate trec, cu bune și rele.  Depinde doar perspectiva din care vrei să le privești pe toate. Și, alegând iertarea, bunătatea și liniștea interioară, niciodată nu vei  avea de pierdut.'' Pr. Constantin Necula

 "Intr-o căsuța mică lipită cu pământ Mergeam desculț la școală să fiu azi cine sunt. Intr-un săcui țesut cu-n toc și -o călimară Ce mândru era tata că eu mergeam la școală. Și din puținul lui găsea ceva de dat Să-mi cumpere de toate să fiu om învățat. Opinca-i era ruptă și-adesea o cârpea La fel ca și cămașa că doar una avea. La masa cu trei picioare dint-o strachină mâncăm Spunând glume și râzând din orice ne săturam . Până mama fierbea lapte și mămăliga-n căldare Ne certam care să ia de lemn lingura cea mare. Și când terminam cu masa ne lua tata pe ogor Să știm să muncim pământul și  să respectăm un om. Și-mi spunea că niciodată din cer nimic no să-ți pice Doar muncind le ai pe toate când în lume te vei duce. Și-ai să deschizi orice ușa de-ai respect și-o vorbă bună Și semințe doar de flori să semeni în a ta urmă. Că se vor găsi copile cine să ți le culeagă Doar atunci vei înțelege că ai fost un om de treabă. Te privesc acum nepoate  că te uiți un pic mirat Așa a trăit...

9 principii morale de la Nicolae Steinhardt 1. Să fim politicoși! ”Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși”. Bunătatea nu este o caracteristică generală pe care să o avem cu toții. Unii o deținem în cantități mai mari, alții în cantități mai mici, iar unii nu o au deloc. Importantă e , însă, forța de care beneficiem pentru a lupta să fim mai buni, mai darnici. Și, de asemenea, e important să conștientizăm doza de bunătate pe care o deținem și ce putem face cu ea. Pentru că fiecare dintre noi ar trebui să știe dacă are sau nu un strop de bunătate. Iar dacă lipsește, atunci am putea să o înlocuim cu politețe, spune Nicolae Steinhardt. Altfel spus, dacă nu putem fi buni în toate situațiile, măcar să fim politicoși. 2. Să nu forțăm pe nimeni cu nimic! ”Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face bine”. Cu forța nu rezolvi nimic. Nici măcar dacă o folosești pentru a face un bine sau pentru a ajuta. Ajuți un om, numai în momentul în care el e conștie...

 Suflet încercat de greu În sufletul cândva lovit Din când în când mai vine-o piatră, Să-l facă, oare, de granit, Mai rezistent ca niciodată? În sufletul cândva lovit Un fulger a țintit deodată, Dintr-o greșeală s-a oprit Sau chiar a vrut această poartă? În sufletul cândva lovit Un colț de stea și-a-nfipt lumina, Și dintr-o dată, ca vrăjit, La toate le-a-nțeles menirea. Azi, sufletul cândva lovit Zâmbind șoptește către soare: ,,Tristețea m-a întinerit, Nimic n-a fost o întâmplare!" © Lipi Sipoteanu

 CÂND NU MAI POȚI, ȘI NU MAI POȚI, TU SĂ ZICI AȘA:     ,,Doamne, vreau nu vreau, Tu mântuieste-mă, nu mă lăsa ! Așa să strigați la Maica Domnului:    Maica Domnului, să nu mă lași, Maica Domnului, dă-mi să nu urăsc, Maica Domnului, dă-mi să mă rog, dă-mi să te iubesc, și atunci Maica Domnului te aude și vine și te ajută.   Căci cu astea mergi in veșnicie, cu ce te-ai rugat. Poți tu să ai toate lucrurile de pe pământ, că toate le pierzi, vrând nevrând, tot le pierzi, dar pe astea, rugăciunile, nu le pierzi, astea îți rămân, cu astea pleci.       Uitați-vă când te duce groapă, cu ce te duce ? Cu mâinile goale, nu-i așa ?   Dacă-ți dă o cruce în mână e bine, sau o icoană sau ceva acolo, și restul gata.   Și pe urmă se duce fiecare la casa lui și tu rămâi sângur acolo în mormânt.   Dar cu ce rămâi ?  Cu rugăciunile pe care le-ai făcut, cu postul pe care l-ai facut, nu-i așa, cu milostenia, cu dragostea pe care ai avut-o f...

 Am curățat prin casă și prin curte, ,,Prin timpuri noi, dar și prin vechi cotloane Al inimii, ce are tăinuite Trăiri ascunse, arse de frisoane. Le-am scos cu greu pe toate la lumină Și le-am sortat după-adâncimi și vremuri, Le-am numărat, etichetat iar după, Lăsat-am să planeze către țărmuri. Am limpezit de praf mai vechi speranțe, Idei abandonate și uitate Din lipsă de curaj, de timp sau spații, Sau, poate doar din simplă lașitate. Am ordonat prin raftul de dorințe Neîndrăznite, altele schițate, Le-am scos pe cele mai timide-n față, Descoperite-ntre coperți uzate. Am dat de unele ascunse, scorogite Blocate în decizii gangrenate, Lăsate mai mereu în așteptare Și  le-am rescris pe foi imaculate. Am colorat prin podul conștiinței Cu-albastrul viselor și-al dulcei regăsirii, Al propriei ființe, dar și-al vieții, Ce prinde zbor pe aripa iubirii. Și-am îngropat colo, lângă pădure Tot restul ce-a rămas printre gunoaie Dezamăgiri, trădări mai oxidate Ca să le-nece primul strop de pl...

 "" Sunt prin pajişti, colorat vara,  Am plecat pentru zilele mele libere.. Mă duc acasă acum sunt atât de obosit  Şi mă întorc foarte fericit. Toate zilele mele sunt coapte,  Am crescut între drumuri şi şilingi... Îmi tai lumina lunii, Ca un arc de trifoi alb. Și de pe drum lungimea albastrului îndepărtat  Şi răsăritul şi apusurile le iau acasă... Atât de multă strălucire şi nevăzută strălucire  Culese din tei şi mesteaceni. Acum economisesc zile mai mult ca niciodată,  Nimeni nu le va lua, Ignoranţa... Și la urma urmei, fericirea rămâne pentru mine - Fântâna aia adâncă pe care nu o poţi bea. Vara mea s-a terminat la jumătate Prin vene şi sub scoarţa de pini. Îmbătat de căldură şi vânt, la viaţă Port zilele în braţe."" © M. Martinită

 ,,Bun găsit, Iulie! Cine vrea înapoi vacanța mare? Cu copilărie cu tot, cu soare, cu alergat prin valuri, fără griji, doar cu bucurii mici, dar depline?  Cine spune că timpul trece? Vara vine în fiecare an, doar noi să-i rămânem copii. Buni!"  Anca ConstantinÎntr-o zi, un profesor înţelept puse următoarea întrebare discipolilor săi:  - De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?  - Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.  - Dar de ce să ţipi atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine?, întrebă din nou înteleptul.  - Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol.  Maestrul întrebă din nou:  - Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?  Niciunul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri:  - Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a ac...

Fi Om Licuța Pântea ,, Nu înjosi pe nimeni în viață Și nici de sus la alții nu privi, Nu ignora o lacrimă pe-o față, Poate-ntr-o zi pe fața ta va fi ! Nu-l umili pe cel mai slab ca tine Nu-i vina lui c-așa a fost creat, Te vezi erou și lumea-ti aparține, Dar uiți că scări nu-s doar pentru urcat! Nu neglija, ascultă  și răspunde, O vorbă care tie-ti pare fleac, Poate salva pe cel care-o aude Și poate-n deznădejde a-i fi leac! Suntem egali, fii om cu fiecare, Lasă frumos pe unde-ai sa pășești E-o lege-a vieții fără expirare, La fel cum dai, așa o să primești!''

Balada împăcării Autor George Ţărnea ,, De toate-avem prin sufletele noastre: Mai noi, mai vechi, mai dulci, mai amărui, Mai cenuşii, mai albe, mai albastre, Dar nici un fel de împăcare nu-i. Şi alergăm bezmetici spre lumină, În căutarea unei mici iubiri, De parcă alta n-ar mai fi să vină, La cât de mari sunt fostele-nvrăjbiri. Izbindu-ne cu frunţile de stele, Rănindu-ne cu tălpile de spini, Furăm nisip, să mai clădim castele, Furăm poveşti, să mai clădim grădini. Aşa ne trece vremea, dintr-o dată, Trezindu-ne bătrâni şi foarte reci, Să-mbrăţişăm priveliştea ciudată, Spre care-ndeamnă căile de veci." Și ne spune #DianaBarbu "Nu exista iertare, împăcare, uitare Din păcate,, în fiecare zi ne batem joc De păsări, de iubire și de mare"

 AI COPII, AI BUCURII !🤗 ,, Dacă într-o zi copiii Ți-au întors casa pe dos, Sar în sus, fac gălăgie. Să fii cel mai bucuros! De-au mâzgâlit canapeaua Și pereții au desenat, La geam lipsește perdeaua... Doar motanul îi vinovat ! Nu-i certa, dacă prin casă Peste tot sunt jucării, Pe podea, sub pat, pe masă... Așa e, când ai copii! Dacă  se țin de trăsnăi Și fac câte-o boroboață, Nu uita și tu ca ei Ai fost în primii ani de viață! Unde-i mare tărăboiul Și în hohot râd copii, Să știți că acolo-i raiul Frumoasei copilării. Tu, omule, ține minte Că ești cel mai fericit. De-ai ajuns să fii Părinte, Ești de sus blagoslovit! Rar la casa lustruită Pe dinăuntru și pe-afară Văzui lume fericită... Fiindcă deseori e goală!" Autor: Natalia Mazilu-Miron❤️ Postare preluată.

 NICIODATA OMULE: ,, Tu să nu-mi spui cum te numeşti Fiinţă cu pielea de sticlă, Voi măsura cu tihnă ceea ce eşti, Cu tihnă, şi poate cu frică. Tu să nu-mi scrii despre cum creşti Fiinţă cu părul în soare, Voi cerceta-n candele umbre cereşti Cu ruga murită-n picioare. Tu să nu-atingi cuvântul greu Fiinţă cu buze de-apusuri, Voi decanta în clepsidră, acum şi mereu, Privirile-ţi, tainice spusuri. Tu să nu-adulmeci pom răsărit Fiinţă cu aer de seară, În flori am să-ngrop, în chip felurit, Zefiru-ţi, în lacrimi de ceară. Tu să nu pleci când te apleci Fiinţă cu pasul de crânguri, Pe urmele tale umbla-voi în veci Ca ciuta prin tainice gânduri. Tu să nu-mi spui cum te rosteşti Fiinţă cu zâmbet de nuferi, Voi fi lângă tine, ca ploaia-n fereşti, Să alin când tresalţi, sau când suferi. Fiinţă cu pielea de sticlă Fiinţă cu părul de soare Fiinţă cu buze de-apusuri Te îngân slavoslovind în picioare, Fiinţă cu aer de seară Fiinţă cu pasul de crânguri, Fiinţă cu zâmbet de nuferi, Te tot caut, răt...

 DORUL MEU CU TUNET MARE  - Radu Gyr ,, Dorul meu cu tunet mare se cuvine pus în fiare, prins cu lanţuri şi cu funii sus, pe stâncile furtunii. Cine-o clipă mi-l sloboade vrea pământu-ntreg să-l prade. Cine-o clipă mi-l dezleagă vrea să ardă lumea-ntreagă."

 "Învață să te gândești la succes, fericire, sănătate, prosperitate și alungă frica și îngrijorarea din gândurile tale.  Lasă conștiința ta să fie ocupată de așteptarea a ce este MAI BUN, asigurându-te, în același timp, că gândurile tale obișnuite sunt ocupate cu ceea ce vrei să primești de la viață. Întotdeauna imaginează-ți obiectivele tale ca și cum toate acestea ți se întâmplă chiar acum.   Fă din ele o realitate în mintea ta. Creează imagini detaliate. Intră în rol și joacă-l mental. Imaginează-ți obiectivul tău cel puțin o dată pe zi, fără excepții." (John Kehoe) O zi excelentă îți doresc!  Amintește-ți: tot ceea ce este repetitiv are o influență asupra vieții tale. Fie că vorbim de gânduri, cuvinte sau acțiuni.'' #RajkoKuzmanovic Crede în tine    Autor Nicolae Iorga ,,Crede în tine.   Viața e mare,     Norul dispare,       Visul rămâne.         Raza- n făclie           Crește ...

 "când nu ne-om mai iubi vom împărți absolut tot casa o vom împărți jumi-juma (partea de nord va fi a mea) eu voi lua bluza tu, pantalonii de pijama mașina o vom demonta bucată cu bucată apoi, eu voi lua o roată și tu o roată (ca să nu te simți îndatorat, voi lua eu brăduțul parfumat) înainte de lună nouă vom profita de ea și o vom da în două eu voi lua partea cea luminată doar așa , pentru că sunt fată pe rând îți voi da o mână, un picior, ca să treci prin viață mai ușor apoi  vom împărți și buzele, ochii, și cele două sute de rochii doar cu inimile va fi ceva mai greu (știi că așa a fost mereu) mă gândesc să nu le împărțim ci să facem schimb, pentru că eu, și cand nu te iubesc, tot te mai iubesc puțin."

 "Mie? Nu-mi lipseşte nimic! Poate puțină iubire și puțin timp... ca să o pot trăi! Sau poate nu... Nu-mi lipsește nimic! Poate doar dragostea celor pe care îi iubesc! Sau puterea de a înțelege... dragostea lor! Dar...nu! Nu-mi lipsește nimic! Poate uneori o cafea băută în tihnă la lumina primilor zori! Sau un ceai de după amiază servit în compania unui prieten drag, cu care să depăn amintiri... Dar în rest... Mie?! Nu-mi lipsește nimic! Și ce mi-ar putea lipsi?! Am și riduri...și păr alb... Și câteva kilograme în plus Ca să demonstrez că...sunt bine! Dar spune-mi sincer... dacă eu nu ți-aș spune nimic... Atunci când mă privești, ți se pare că îmi lipsește ceva?! Dar dacă mi-ar lipsi ceva... Tu, care te întrebi ce-mi lipsește... Ai putea acoperi golurile din sufletul meu?! Nuuu! Și atunci ce rost mai are să îți spun ce-mi lipsește?! Sunt golurile mele, de nimeni înțelese, dar sunt goluri pe care eu le-am umplut...cu speranță! Și de aceea mie... Nu-mi lipsește nimic!" Author: ...

Sanatatea Mintala: Informatii si Drepturi pentru Pacienti ...!... *** update articol: in curs de actualizare *** Drepturile persoanelor cu tulburări psihice, așa cum sunt ele prevăzute în LEGEA nr. 487 din 11 iulie 2002 a sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice *) – Republicată la Drepturile persoanelor cu tulburări psihiceDDDDptuD.        ersoanDutulbură Art. 35 Îngrijirea persoanelor internate în unităţi de psihiatrie sau admise în centre de recuperare şi reabilitare se realizează în condiţii care să asigure respectarea demnităţii umane. Art. 36 (1)Persoanele internate sunt cazate individual sau în comun. (2)Încăperile în care se află persoanele internate şi celelalte încăperi destinate acestora trebuie să dispună de iluminat natural şi de instalaţiile necesare asigurării iluminatului artificial corespunzător. (3)Fiecărei persoane internate i se pune la dispoziţie un pat. (4)Normele minime obligatorii privind îngrijirea per...