<< A iubi este eterna inocență >>
,, Privirea mea e limpede ca floarea-soarelui. Am obiceiul de a umbla pe străzi Privind în dreapta și în stânga Și, din când în când, înapoi… Iar ceea ce văd în fiecare clipă Este ceea până acum nu am mai văzut niciodată Deși știu prea bine cum să iau aminte… Știu să am uimirea esențială Pe care o are un copil care, la naștere, Și-ar fi dat seama că s-a născut cu adevărat… Simt că mă nasc în fiecare clipă Pentru eterna noutate a lumii… Cred în lume ca într-o margaretă, Pentru că o văd. Dar nu mă gândesc la ea, Pentru că a gândi înseamnă a nu înțelege… Lumea nu a fost făcută pentru a ne gândi la ea (A gândi însemnă să fii bolnav de ochi), Ci pentru a o privi și a fi de acord… Eu nu am nicio filozofie; am simțuri… Dacă vorbesc despre natură nu înseamnă că știu ce este ea, Înseamnă că o iubesc și, de aceea, o iubesc, Pentru că cine iubește nu știe niciodată ce iubește Nici nu știe de ce iubește, nici ce înseamnă a iubi… A iubi este eterna inocență Iar singura inocență este a nu gândi…...