,,Toamnă, pune-mi amintirile în frunze." 🍁🍂🖤🍂🍁
,, O fi ușor de zămislit un pui de om când e dorit, Dar cât de greu e să ți-l crești,să-l întărești,să-l șlefuiești, Să știi că sub un fir de vânt nu se apleacă la pământ, Sau chiar dacă s-ar apleca să știi că se va ridica. E-așa frumos când e micuț,un îngeraș în legănuț, Când vorba-ncepe să îngâne,când șade numai lângă tine Cu mâinile pe după gât,când lumea lui ești tu și-atât, Când zâmbetul îi prisosește și nici nu știe la ce crește. E o comoară-ntre comori,cu primii lui doi dințișori, Cu nasul cât un năsturel,gurița cât un mugurel, Cu plete rare ,mătăsoase și cu fălcuțele pufoase, Cu ochișori limpezi, mirați și-atât de des înlăcrimați. Dar cât de greu când plânsul său va revărsa în plânsul tău, Când vei simți ,printre suspine,durerea lui cum doare-n tine, Când seva neodihnei tale va fi hrana odihnei sale Și câtă veghe-al apăra de însăși inocența sa! Mirosul lui de prunc curat,pe suflet îți va fi-ncrustat, O să-l adormi la sân cântând,sau pe picioare legănând, Va râde cu ...