Cu îngăduință „Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război !” - semnat un prieten
Rădăcini uscate autor Botîlcă Cristina „ Știu deja „Unde-i dumnezeu’ tău, mă?” și ai muls din ugerul de piatră al țării Dar cu El am intrat în pământ când nu voia nimeni să vină după noi când era iarnă și lunca se făcea pârloagă și ne săpau mormintele sau ne obligau pe noi s-o facem. Cu El am dus copiii și caii la război cu pânze înfășurate în jurul pântecelor Că n-aveam nimic numai un popă în fruntea mulțimii care se ruga: „Dacă murim, măcar să fim cu Tine” Știu deja „Și ce-a făcut, mă, dumnezeu’ ăsta al tău?” Ce n-a făcut niciunul S-a uitat la rănile deschise și n-a întors capul, scârbit Puroiul nu i-a făcut scârbă Și nu și-a acoperit nasul cu șervețele umede „Dumnezeu pare că doarme Cu capul pe-o mănăstire Și de nimeni n-are știre” Dar El ascultă bătăile de inimă dinăuntru să nu fie dezrădăcinate și plânge tămâie...