'' Croitorul iscusit ''
𝑪𝒓𝒐𝒊𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍... ,,La un croitor vestit, vine-o inimă rănită Și cu ochii plini de lacrimi, cere să fie cusută! Croitorul o priveşte, plin de milă și căldură Și incearcă să-i găsească fir şi petec pe măsură! El o coase şi-o ,,descoase" despre ce s-a întâmplat, Ştiind că nu-i prima dată, când vine la reparat! Ea sfioasă-şi pleacă ochii:-- ,,Ştiu, că nu te-am ascultat! Mai repară-mă o dată şi promit că nu mai fac!" Scuturându-şi capul, trist, croitorul o întreabă : ,, Scuză-mă, dar nu rezist... Cum de eşti atât de bleagă? Te-am cusut de-atâtea ori, sfaturi bune, eu ți-am dat, Însă nu trece prea mult şi iar vii la reparat! Milă-mi este-acum de tine..ciudă-mi e că nu m-asculți, S-alegi cu mai multă grijă şi să ştii când să renunți! Te-arunci cu ,, capu"-nainte, crezând că stau brațe întinse, Te trânteşti cu toată forța, de zid şi de uşi închise ! Uită-te şi tu la mine, că-s bătrân şi nu mai pot, Teamă-mi e de ziua-n care, n-am să pot pune la loc bucățelele pe care le-...