DANU FROM HAPPY LIFE シ

,, Privirea mea e limpede ca floarea-soarelui. Am obiceiul de a umbla pe străzi Privind în dreapta și în stânga Și, din când în când, înapoi… Iar ceea ce văd în fiecare clipă Este ceea până acum nu am mai văzut niciodată Deși știu prea bine cum să iau aminte… Știu să am uimirea esențială Pe care o are un copil care, la naștere, Și-ar fi dat seama că s-a născut cu adevărat… Simt că mă nasc în fiecare clipă Pentru eterna noutate a lumii… Cred în lume ca într-o margaretă, Pentru că o văd. Dar nu mă gândesc la ea, Pentru că a gândi înseamnă a nu înțelege… Lumea nu a fost făcută pentru a ne gândi la ea (A gândi însemnă să fii bolnav de ochi), Ci pentru a o privi și a fi de acord… Eu nu am nicio filozofie; am simțuri… Dacă vorbesc despre natură nu înseamnă că știu ce este ea, Înseamnă că o iubesc și, de aceea, o iubesc, Pentru că cine iubește nu știe niciodată ce iubește Nici nu știe de ce iubește, nici ce înseamnă a iubi… A iubi este eterna inocență Iar singura inocență este a nu gândi…...

...Sufletul meu… ,,Sufletul meu e dor și cânt, Sufletul meu e un dulce alint, Sufletul meu e o ușoară adiere, Sufletul meu e o caldă mângâiere, Sufletul meu e gingășia fluturilor, Sufletul meu e mireasma florilor, Sufletul meu e blândețea nopților, Sufletul meu e ca un vis frumos,  Sufletul meu e dulce, suav, melodios, Sufletul meu e iubire, Sufletul meu e fericire. Acesta e...sufletul meu…'' |Corina 28.08.2016|

, , Mi-e dor de ce-am trăit odată... Mi-e dor să mai fiu copil,  Să mă strecor sub brad, tiptil,  Să fur bomboana poleită,  Și s-o mănânc așa, grăbită. Mi-e dor să merg la săniuș,  Să port căciulă și mănuși,  S-o văd iar pe buna mea,  Cum cu drag, le tricota. Mi-e dor să merg la colindat,  Cu toți copiii de prin sat,  S-adun mere, covrigi, nuci... Ce-mi lipsesc anii de-atunci. Mi-e dor să-l aștept pe Moș,  Cu ochii țintiți spre coș,  Și cu sufletul mic, mic,  Poate n-aduce nimic. Mi-e dor de focul din sobă,  Ce-mi încălzea, deseori, ciorbă,  De turte, semințe prăjite,  De geamurile aburite. Mi-e dor de ce-am trăit odată,  Când bunul aducea-n covată,  Porumb din podul casei sale,  Să-l curățăm la animale. Mi-e dor de mirosul de fum,  Ce îl simțeam, pășind pe drum,  De veselia de prin case,  Vai, ce amintiri frumoase... ''   Autor: Andreea Văduva

, ,Timpul mușcă din mine flămând,  Sunt o parte a ospățului său nesfârșit, Cuminți , secundele așteaptă la rând, Să împlinească ce au de împlinit. Vise pe suflet mi-am scrijelit, Neștiind cât de târziu este curând, De culori curcubeul este golit Timpul mușcă din mine flămând! Fluturi neîmblânziți, miresme de zbor, Ard temple de maci în asfințit, - Ceasornic bezmetic...atotțiitor : Sunt o parte a ospățului său nesfârșit! Anotimpuri prin vene mi-au curs; - Brumărie toamnă furișată în gând,  Iubirii trecute îi voi face recurs! Cuminți secundele așteaptă la rând !''  Vă doresc să fiţi curioşi!    Cu multă consideraţie pentru apreciere!     🇷🇴 D ▲ NUR ◑ M ▲ NI ▲ 🇷🇴 << astăzi mănânc o prăjitură pentru că undeva în lume este aniversarea cuiva. >>