<< A iubi este eterna inocență >>

,,Privirea mea e limpede ca floarea-soarelui.

Am obiceiul de a umbla pe străzi

Privind în dreapta și în stânga

Și, din când în când, înapoi…

Iar ceea ce văd în fiecare clipă

Este ceea până acum nu am mai văzut niciodată

Deși știu prea bine cum să iau aminte…

Știu să am uimirea esențială

Pe care o are un copil care, la naștere,

Și-ar fi dat seama că s-a născut cu adevărat…

Simt că mă nasc în fiecare clipă

Pentru eterna noutate a lumii…

Cred în lume ca într-o margaretă,

Pentru că o văd. Dar nu mă gândesc la ea,

Pentru că a gândi înseamnă a nu înțelege…

Lumea nu a fost făcută pentru a ne gândi la ea

(A gândi însemnă să fii bolnav de ochi),

Ci pentru a o privi și a fi de acord…

Eu nu am nicio filozofie; am simțuri…

Dacă vorbesc despre natură nu înseamnă că știu ce este ea,

Înseamnă că o iubesc și, de aceea, o iubesc,

Pentru că cine iubește nu știe niciodată ce iubește

Nici nu știe de ce iubește, nici ce înseamnă a iubi…

A iubi este eterna inocență

Iar singura inocență este a nu gândi…''

(📚Poet Fernando Pessoa - O meu olhar é nítido como um girassol )