'Poezie doar Poezie'

 "" Sunt prin pajişti, colorat vara, 

Am plecat pentru zilele mele libere.. Mă duc acasă acum sunt atât
de obosit 

Şi mă întorc foarte fericit.

Toate zilele mele sunt coapte, 

Am crescut între drumuri şi şilingi... Îmi tai lumina lunii,
Ca un arc de trifoi alb.
Și de pe drum lungimea albastrului îndepărtat 

Şi răsăritul şi apusurile le iau acasă...
Atât de multă strălucire şi nevăzută strălucire 

Culese din tei şi mesteaceni.
Acum economisesc zile mai
mult ca niciodată, 

Nimeni nu le va lua,

Ignoranţa...

Și la urma urmei, fericirea rămâne pentru mine - Fântâna aia adâncă pe care nu o poţi bea.

Vara mea s-a terminat la jumătate Prin vene şi sub scoarţa de pini. Îmbătat de căldură şi vânt,

la viaţă

Port zilele în braţe.""

©

M. Martinită