Suflet incercat

 Suflet încercat de greu

În sufletul cândva lovit

Din când în când mai vine-o piatră,

Să-l facă, oare, de granit,

Mai rezistent ca niciodată?

În sufletul cândva lovit

Un fulger a țintit deodată,

Dintr-o greșeală s-a oprit

Sau chiar a vrut această poartă?

În sufletul cândva lovit

Un colț de stea și-a-nfipt lumina,

Și dintr-o dată, ca vrăjit,

La toate le-a-nțeles menirea.

Azi, sufletul cândva lovit

Zâmbind șoptește către soare:

,,Tristețea m-a întinerit,

Nimic n-a fost o întâmplare!"

© Lipi Sipoteanu