Casa amintirilor

 ,, Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti, la stalpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat, de crapau matele jucandu-se cu ei ... la alte jocuri si jucarii pline de hazul si farmecul copilaresc...
Parca-mi salta si acum inima de bucurie!"
Amintiri din copilarie ❤️
Parca-mi salta si acum inima de bucurie!"
Amintiri din copilarie ❤️

În trenul vieţii,mi-a pus mama de toate,la început, pe săturate:
De-ale iubirii,de-ale cântării,de-ale cuvântului,de-ale gândului,
De-ale gurii,de-ale făpturii,de-ale mustrării,de-ale iertării,
de-ale-nchinării si alinării.
Apoi, l-a luat pe tata si-au coborât deoparte,cu bucurii înlăcrimate,
Lăsând loc altora să-mi umple viaţa;
(de exemplu soţilor, prietenilor, copiilor,…)
Dar niciodată,peste urma sacră a părinţilor, nu s-a mai potrivit
Nici o altă măsură din nicio altă iubire,oricât de încărcată ar fi fost
De maximă dăruire.l
Aş vrea, Ca la staţia următoare
Să-mi urce părinţii...si să nu mai coboare.

„Oamenii nu mai sunt apţi de iubire. Iar fără iubire nu se face nimic pe lumea asta. Totul trebuie iubit: oamenii, meseria, dreptatea, soarele, marea, piatra, pomul, locul în care trăieşti, totul. Poate nu mai avem timp de iubire? Anticii, iubind, gândeau şi construiau pentru eternitate. Noi trăim prea mult pentru azi şi prea puţin pentru mâine.“ - Gina Patrichi