Poezie Doar Poezie

 #inspiratiedeluni

Cât de firavă ești, minune,
Când te cuprind să îți șoptesc
Că reprezinți în a mea lume
Destinul omenesc.

Tu ești răcoare și căldură
Simbolul păcii la război,
Zăpada puhavă sau dură
Ce cade peste noi.

Si cât de pură ți-e solia
În dansul fulgilor de nea
Iubirii tu-i rămâi făclia
Si albul pur din ea.

Cât de timidă ești, idilă,
Când te cuprind la al meu piept
Și arzi, prea candidă feștilă
Urmându-ți crezul drept.

Tu prinzi în freamătul de șoapte
Comune temeri și erori
Și-n a iubirii caldă noapte,
Suntem doi meteori.

Cât de frumoasă ești, copilă,
Când zbori către un cer deschis
S-aduni din raze de lumină
Căldura unui vis.

Și nu-ndrăznesc prea drept a-ți spune
Că eu, de fapt, trăiesc un vis
Căci, tu, plecând spre altă lume,
În neguri m-ai trimis.

Un alb și negru ne e viața
Și „viața” vei rămâne TU,
Voi rătăci trăind speranța
Schimbării unui „da” din „nu”.