Poem

Solfegiu metafizic 

© Autor - George Ţărnea

Nimic nu-i scapă vieţii de iubit,

nici morţii de cules, peste măsură...

mărunta zi cu numele zdrobit

și omul ideal cu floarea-n gură.

Desăvârşind vârtejul solitar,

dispar şi constelaţii şi reptile;

pe toate le plasează-n inventar

un arhitect al ordinii subtile.

Nu-i mâine, azi, dacă nu e şi ieri,

într-o perfectă logică formală

și nu te poţi retrage nicăieri

din sfera anormal de prea normală.

E roditor doar lutul prihănit -

cu gândul sau cu fapta şi privirea -

rănirii se consacră cel rănit

și acceptării, doar împotrivirea...