Rânduială
UITATA RÂNDUIALĂ
Autor : © Casian Balabasciuc
,, Era în toate rânduială
Demult când oamenii trăiau
O viață simplă și normală,
Atenți la cele ce făceau.
În șoaptă ei cereau puține
Când la icoane se rugau,
Pentru belșug și pentru bine,
Iar pentru toate mulțumeau.
La vreme începeau aratul,
Apoi, zvârlind boabe de grâu,
Păzeau cu strășnicie hatul
Ce se-ntindea până-n pârâu.
Din laptele muls de la vite
Făceau bucatele de saț,
Iar în cununi mari, împletite,
Zvântată ceapa pe târnaț.
Mălaiul se ținea în ladă,
În tinda casei sau în pod,
Să nu fie la șoareci pradă
Că ar fi fost păcat de rod.
La loc curat stătea ceaunul,
Cinstit ca cel ce-ndestula
Și cruce nu uita niciunul
Să-și facă după ce mânca.
Pe timp de vară, de pe prispă
Priveau până a adormi
Cum stele mici cădeau în pripă
Și se trezeau a doua zi.
Plecau în grupuri mici la muncă,
Să scoată plată din pământ,
Având ca lege și poruncă
Să-i mulțumească Celui Sfânt.
Credeau în Dumnezeu, în cinste,
În ce lucrau cu mâna lor,
Mereu cu gânduri optimiste
La cum va fi în viitor.
De-ar fi știut bătrânii noștri
Ar fi murit flămânzi săraci,
Că strănepoții lor, ca proștii,
Vor face pâine din gândaci !"
Comentarii
Trimiteți un comentariu