Un Om Fericit!

Un Om Fericit! 

,,Auzit-am că, pe vremuri,

DUMNEZEU ar fi dorit

Ca să afle, printr-un înger,

Dacă omu-i fericit.

Merse îngerul pe cale

Lumea-ntreagă colindând,

Când la deal şi când la vale,

Pe creştini tot întrebând.

Unul zise: – Cum pot, oare,

Fericit să mă numesc?

Să îmi fie cu iertare,

Nu vezi cât de mult trudesc?!

Altul zise cu durere:

– Eu aş fi, dar ce să fac,

Fiindcă banii-s la putere,

Iar eu sunt un om sărac!

Unul spuse cu mândrie :

- Eu am bani, ce pot să zic?

Am destulă avuţie,

Nu duc lipsă de nimic!

Însă, fericit, aş spune

Că nu pot să mă numesc,

Fiindcă n-am copii pe lume

Şi încep să-mbătrânesc.

Altul strigă cu ocară:

- O, ce fericit aş fi,

Dacă n-aş avea povară

O mulţime de copii!

Nu am ce le da la masă,

Tare mult mă chinuesc,

Cum pot oare cu-aşa casă

Fericit să mă numesc!

Când pe altul îl întreabă:

- Tu eşti fericit, ori ba?

Dând din cap, el spune-n grabă

- Hm!, nu prea, măria-ta!

- Dar de ce? Ce îţi lipseşte?

Zise îngerul suav.

- Aş trăi împărăteşte,

Dar sunt trist, că sunt bolnav!

Am umblat prin lumea-ntreagă

Pe la doctori, dar n-am leac

Sunt slăbit şi fără vlagă

Şi nu ştiu ce să mai fac!

Şi, cuprins de întristare,

Îngerul plecă mâhnit

Că în lumea asta mare

Nici un om nu-i fericit!

Merse îngerul ce merse

Până când a întâlnit

Un om ce sudoarea-şi şterse

De pe chipul său trudit.

- Omule, te văd muncind

Şi ești mult prea obosit,

Ziua toată robotind,

Spune-mi: Tu eşti fericit ?

Omul se-ndreptă de spate

Şi, privindu-l pe străin,

Îi spuse cu bunătate:

- Fericit sunt pe deplin!

Îngerul sări deodată

Iscodindu-l înadins:

- Casa ta-i dărăpănată,

Focu-n vatră ţi s-a stins.

Ai copii prea mulţi, se pare,

Şi cu greu îi creşti pe toţi,

Nu ai bani pentru mâncare,

Şi eşti fericit, socoţi?

- Eu nu te cunosc, străine,

Şi nu ştiu de unde vii

Dar, de vrei rămâi la mine

Până mâine-n zori de zi.

Iat-acum se face seară,

Nu-i bine să mergi pe drum,

Că sunt oameni răi pe-afară

Şi flămând vei fi oricum.

Nu am bani, nu am avere,

Nu am casa un palat,

Am în schimb, o mângâiere,

Că am sufletul curat.

Casa mea dărăpănată,

Cu căldură te-o primi,

Chiar de focu-i stins în vatră,

Om mânca ce s-o găsi.

Şi cu toţii stând la masă

DOMNULUI I-am mulţumi,

Că spre noi mereu revarsă

Un noian de bucurii.

Să fii fericit în lume

Dacă vrei, nu e prea greu,

Că averea mea, vezi bine,

E doar BUNUL DUMNEZEU.

El îmi dă mereu putere,

El mă iartă când greşesc,

El mi-alin’orice durere,

El m-ajută să trăiesc.

Cine are-aşa avere

Are tot ce şi-a dorit,

Are-n suflet mângâiere

Şi e-n viaţă fericit!

Am copii pe lângă casă,

Am pământ să-l pot munci,

Am nevastă credincioasă,

Fericit de ce n-aş fi?

Îngerul să-i spună taina

Ar fi vrut, dar ce folos?

Se vedea că poartă haina

Dăruită de HRISTOS !

Bucuros, el se întoarse

Şi zbură spre cer grăbit,

Fiindcă, în sfârşit aflase,

Un om care-i fericit.

Cine are-nţelepciune

Să priceapă, n-ar fi greu:

Fericirea nu e-n lume,

Ci e doar în DUMNEZEU!

Dac-am fi, din întâmplare,

Întrebaţi şi noi cândva,

Conştiinţa noastră, oare,

Ce-ar răspunde? DA sau NU !?!''

Cu multă consideraţie pentru apreciere ! Vă doresc să fiţi curioşi !

<< astăzi mănânc o prăjitură pentru că undeva în lume este aniversarea cuiva. >>

🇷🇴 D▲NUR◑M▲NI▲ 🇷🇴

✔ DONATE - You too can support my writings on my Blog ✔ (click on link below)

https://www.paypal.com/paypalme/danuromania

Transfer money online in seconds with PayPal money transfer.

Thank you for supporting me with a coffee☕️ or 🍺🙃

🇷🇴 D▲NUR◑M▲NI▲ 🇷🇴