'' Săniuța copilăriei ''

"Du-mă, săniuţă"

,, Du-mă, săniuţă cu tălpici de lemn,

Într-un colţ de lume unde te îndemn...

Pe un deal, departe, nalt şi-nzăpezit,

Pe unde mi-e dor şi am copilărit,

Urcă-mă pe podul cald de scândurele,

Şi zboară cu mine prin iernile grele,

Să mă duci degrabă unde îmi doresc,

Înapoi prin ani, să mai copilăresc !

Lasă-mă acolo dar să stai cu mine,

Ce m-aş face eu, iarna, fără tine ???

Să urcam pe deal şi cu-n fluierat,

Să adunăm în fugă copiii din sat!

Să ne tăvălim, bobul să-l formăm,

Peste derdeluş cu toţi să zburăm!

Şi când vine timpul sa ne odihnim,

Omul de zăpadă să îl construim!

În râsete şi glume şi uzi pân' la piele,

Treceau multe zile, cum să uit de ele??

Când intram în casă serile târziu,

Era întuneric şi satul pustiu !

Mama mă-aştepta cu turte pe plită,

Însă eu picam frântă... obosită!

Următoarea zi o luam de la-nceput,

Iernile de-atunci cum pot sa le uit???

Scriu acum pe coală şi... Doamne, mi-e dor...

Scrisul l-aş lăsa, acolo să zbor !

Să mă-ntorc prin ani în iernile curate,

Şi-un gând mă trezeşte, ştiu că nu se poate...

Săniuţa mea cu tălpici de lemn,

Din copilărie, nu mai pot s-o chem !

A rămas acolo într-un vis trecut,

De care mi-e dor şi nu pot sa-l uit ! "

Autor Poezie : Teodora Dumitru ❄️☃️🎄☃️❄️

Vă doresc să fiţi curioşi!   

Cu multă consideraţie pentru apreciere!   

🇷🇴 D▲NUR◑M▲NI▲ 🇷🇴

<< astăzi mănânc o prăjitură pentru că undeva în lume este aniversarea cuiva. >>