„ Niciodată n-a fost „niciodată” atât de inutil”
Niciodată
autor Botîlcă Cristina
„Mi-am petrecut după-amiaza în cimitir
fiindcă e singurul loc spre care duce șoseaua
singurul loc unde se simte spațiul
Crucile încep la poalele unui deal
și apoi se răspândesc ca o boală
fără leac
O boală de piele înspre răsărit,
unde-i autostrada se întind ca o pătură cu ridicături de marmură
În vale, și-a făcut mamaie mormânt
n-am înțeles-o
„Să fie acolo, că nu să știe niciodată”
În Ardeal,
am văzut un om care-și ținea coșciugul în curte
să-i țină de amintire și de foame
Ai lui – carne din beton – „Nu se știe niciodată, taică”
Moartea ca un tic-tac enervant
prescris de un doctor pe care nu l-ai văzut
la o programare la care n-ai mai ajuns
Crucile mâncate de progres
Niciodată n-a fost „niciodată” atât de inutil”
Comentarii
Trimiteți un comentariu