,, Mi-am dus inima la doctor, căci de la o vreme-ncoace O simt tare supărată și mă doare și nu-mi place... Am căutat un medic bun, să îmi spună ce-i cu ea De ce suferă și plânge, biată inimioara mea... Medicul o tot privește, sub lupă, sub microscop Și se strâmbă... văd eu bine, că nu e-ncântat deloc: ,,Spune-mi cât de lung e timpul, de când nu ai mai hrănit-o ? Pare că e însetată... spune-mi cum ai îngrijit-o ? S-o hrănesc? Dar zi de zi, eu mănânc pe săturate Și beau apă minerală, chiar și suc dacă se poate !” Medicul cu ochiul critic, mă privește-acuzator: ,,Inima îți e bolnavă... vinovat este un dor Ce-ai uitat să-l alini, alergând către niciunde Iar durerea e șireată, chiar în inimă pătrunde !” ,,Domnu doctor dă-mi rețetă... fac injecții... tot ce spui Numai inima să-mi vindeci... n-o lăsa a nimănui!” Doctorul cu aer sobru, ia condeiul și-apoi scrie: ,,Dimineață bei cu apă și un strop de veselie Apoi prânzul nu uita, să-l stropești cu frumusețe Iar desertul să conțină, munți ...
